"foarte bine copii, foarte bine! numai ca sunteti prea tristi.."
exarhu

Chris Madden

Ironia miciunii

Si-n timp ce ea povestea o versiune total opusa celorlalti, l-am apasat pe burta pe ghemotocul de plus care statea cu ochi beti pe folotoliu, si el a inceput sa rada, un ras sarcastic, un ras din adancurile fapturii sale ...un " Hi hii hii hi hiii hiiii" si iar "Hiiii hii hiii hiii hiiiii"... Si minciunea plutea prin aer insotita de rasetele mecanince ale unei jucarii de plus. Pana si jucaria cea fara creier (dar cu ochi de sticla si baterii) isi dadea seama de ironia situatiei.

" Azi m-am întalnit cu Dumnezeu pe drum. Voia să-si facă o nuia. A rupt o ramură si m-a întrebat: 'Nu cumva ai un briceag?' "
Mircea Eliade

Bunica mea povesteste de obicei tot aceleasi întâmplări din tinerete, din timpul războiului etc... însă odată mi-a spus un lucru pe care nu cred să-l mai fi auzit si ceilalti nepoti. Mi-a spus că atunci când era tânără, înainte să se căsătorească, oamenii din sat îi spuneau "fata cu ochi negri din vale"...

Nu-i asa că-i frumos? Câteodată îmi revine în minte, si atunci tot repet cuvintele în cap, si sună din ce în ce mai frumoase "fata cu ochi negri din vale..." Încercarea de a reconcilia imaginea unei femei bătrîne si cărunte care traieste prin bunătatea pe care o împarte, merge la biserică si are grijă de o grădină mică, cu imaginea unei tinere cu ochi negri si părul lung si bogat prins într-o coadă groasă împletită nu e o tocmai usoară.
Dacă s-ar scrie o carte despre bunica mea, asa ar trebui să se numească. "Fata cu ochi negri din vale..."

Oleg Kuvaev

(Mă identific cu)
"If God wants me to see blurry, I'll see blurry."
batrânul din Amores Perros care refuza să poarte ochelari

Morfin

Wir warten auf ein letztes Abenteuer
Was kümmert uns der Sonnenschein?
Hochaufgetürmte Tage stürzen ein
Unruhige Nächte - Gebet im Fegefeuer.

Wir lesen auch nicht mehr die Tagespost
Nur manchmal lächeln wir still in die Kissen,
Weil wir alles wissen, und gerissen
Fliegen wir hin und her im Fieberfrost.

Mögen Menschen eilen und streben
Heut fällt der Regen noch trüber
Wir treiben haltlos durchs Leben
Und schlafen, verwirrt, hinüber...

(Traducerea probabil că scârtâie, fiindcă a fost făcută de mine, dar oricum)

Morfină

Aşteptăm o ultimă aventură
Ce-I pasă Soarelui de noi?
Zile strânse vraf se prăbuşesc
Nopţi de nelinişte – rugăciune-n purgatoriu.

Nu mai citim nici poşta zilnică
Doar câteodată zâmbim sfios între perne,
Pentru că ştim totul, şi, prudenţi,
Zburăm încoace şi încolo prin îngheţul febrei.

Deşi oamenii se grăbesc şi se străduiesc cu plăcere
Azi plouă şi mai mohorât
Conducem prin viaţă fără oprire
Şi dormim, perplecşi, între timp.

Emmy Hennings (O poezie Dada)

Aglaja Veteranyi - De ce fierbe copilul în mămăligă?

"Când a murit copilul, Dumnezeu l-a fiert în mămăligă.
Dumnezeu e un bucătar, locuieşte în pământ şi mănâncă morţi. Cu dinţii lui mari poate să roadă toate sicriiele.
În fiecare oraş nou sap o gaură în pămant în faţa vagonului în care locuim, îmi vâr mâna înăuntru, apoi capul, şi aud cum respiră Dumnezeu sub pământ şi mestecă. Uneori aş vrea să mă scufund, în ciuda fricii mele, până acolo, ca să mă las muşcată de el.
DUMNEZEU E MEREU FOARTE FLĂMÂND.
Bea cu plăcere şi din limonada mea, vâr un pai în pământ şi îi dau să bea ca s-o apere pe mama. Şi-i mai pun tot acolo în gaură un pic din mâncarea gustoasă pe care o face mama.
Oamenii se tem de Dumnezeu, de aceea merg în cer."

"Conditia de emigrant (chiar încununata de succes material, profesional si personal) este si ramîne o conditie complexa, contradictorie, duplicitara, o permanenta framîntare. Un emigrant traieste undeva suspendat într-o lume a nimanui pendulînd la nesfîrsit între tara lasata si cea adoptiva. Este o conditie relativ singulara (si daca o împartasesti cu altii în aceeasi situatie) si relativ fara iesire (pentru ca oricît te-ai integra tot mai ramîne ceva neintegrat). Nu trebuie sa fie neaparat o drama, o nefericire, dar repet, chiar si în contextul firesc al unor multumiri materiale si recunoasteri profesionale, emigratia ramîne o cruce pe care o porti în spate, constient sau inconstient. La multi dintre cei plecati, banuiesc ca pe lînga nevoia, dorinta sau poate doar tendinta de a se întoarce, exista o ingrozitoare vulnerabilitate si teama de a nu mai fi înteles, de a nu mai fi nici de aici, nici de acolo. Mi se pare total nerealist si neadecvat imobilismul cu care se crede cîteodata ca cei din strainatate, pentru ca poate cîstiga mai mult, traiesc asa într-un fel de beatitudine, de lipsa de griji si de probleme concrete, tot asa cum nerealist se crede cîteodata, ca toti cei din România ar fi total coplesiti de o neputinta nemeritata."
Alina Modini, Zurich
Dilema nr. 515, 7-13 februarie 2003.

"Străinătatea nu ne transformă, în toate tările mâncăm cu gura."
Aglaja Veteranyi - De ce fierbe copilul în mămăligă

despre cele 9 ceruri

"După aceea, n-o lăsat Dumnezeu pămîntu asa, că-i era drag tari si di asta i-o tot împodoghit. O făcut atîtea steli pi ceri, cîti sufliti îs pi pămînt. Cînd chică o stea, să stii c-o murit un om. Si hăt mai pi urmă, cînd o văzut că lumea s-o înrăit pre tari s-o văzut că nu-i poati primi în împărătia lui asa, să nici lui Scaraoschi nu să îndura să îi lesă, că era hojma în coandră cu el, s-o gîndit să facă nouă ceruri si nouă pămînturi, pînă să curăti de-i ghinelea di păcat să mergi în împărătia lui Dumnezeu." (cf. Legendele românilor, vol. I, Legendele cosmosului, p. 133).

"Fiecare om îsi construieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi multi-- pe care i-a preluat în el si pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, si impotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare în parte sa nu regretam că suntem, reprezintă, chit că o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajută să trecem prin viată. Fiecare om"face fată" la ce i se intamplă pt că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinte iubite care ne inconjoară (indiferent că ele sunt sau nu in viată), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur si simplu în viată. Dacă ura celorlalti -covârsitoare uneori!-, invidia lor, mârsăvia lor sunt neputincioase este pt că există câtiva oameni pe care îi iubim până la capăt."

Gabriel Liiceanu - Usa Interzisa

"Experienta cu oglinda e traumatica. Nu ma pot vedea niciodata in oglinzi, niciodata nu sunt eu cel de acolo. Mi-e frica de ele, oglinzile multiplica singuratatea."
Paul Doru Mugur

"Singuratatea care ne face semne de departe, semne prietenesti ale unei tandreti infinite, nu ne sperie. Pe unii in sperie, fiindca frumoasa zeita nu-ti permite nimic care nu exista in tine insuti..."
Cioran

"Să merg pe mare si să înnot pe nisip..., ca un snitel presărat prin făină să fiu...."

"Am invătat câte oase avem, câti muschi avem,
si totusi AM UITAT.

ANOTOMIA INDIVIDULUI mă lasă rece.

mă iubeste, nu mă iubeste,
mă iubeste, nu mă iubeste,
mă iubeste."

Lila Pasima
~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sunt o fire retrasă, nu vreau să supăr pe nimeni, imi trimit umbra înainte, la plimbare si ea ma anuntă dacă e suficient de pustiu ca să ies si eu din casă.

Vlad Iacob
~~~~~~~~~~~~~~~~~~

România, patria mea second hand...

Complexe Nationale

- autodiviziunea la români
- superioritatea/inferioritatea/dispretul fată de Occident, coroborate in acelasi timp cu o atitudine mimetică (fată de Occident)
- complexele Mioriţa, Mesterul Manole, Eminescu
- distanta, dispretul, confuzia în problema perceperii institutiei
- complexul emigrării
-clientelismul, etc.

Dan Zbarcea

Pamantul imi place asa cum e, negru si tacut. Imi place ca ne duce in spinare pe toti si ne da si un adapost final...
~~~~~~~~~~~~~
Se spune de obicei ca exista o nostalgie a paradisului pierdut care este copilaria. In realitate copilaria este locul de refugiu al problemelor insolubile.
~~~~~~~~~~~~~
Ce sa faci pana la urma urmei cu libertatea ta? Ei! Ce sa faci! Cum sa faci?! Sa te plimbi pe suprafata pamantului printre oameni, pe strazi sau drumuri si sa te bucuri ca tot ceea ce vezi iti apartine! E singurul sentiment de posesiune nevinovat....
~~~~~~~~~~~~~
...dupa un voiaj lung avem intotdeauna iluzia ca am devenit mai transparenti...


Marin Preda - Amintirea unui plâns

Se pare ca totusi trancaneala mea mai mult sau mai putin zilnica nu e complet inutila si nici o irosire de timp (asta, pe langa faptul ca in ultimul timp au inceput sa imi placa prea multe lucruri ca sa mai apuc sa le consemnez, ma impinsese catre o pauza lunga si deasa (cheia succesului!)). Revin intr-o data de 13. How appropriate.
Ce am aflat mai nou:

anodin - neinsemnat
paidee - CEVA CHESTIE FIOLOSOFICA
infatuat (yeah i know what it means, but we need to make sure, ca prea e folosit in contexte gresite) - in engleza inseamna indragostit, ...;-), in romana indrogostit de sine, plin de sine, egolatru
abulic - fara vointa
peroratie - discurs inflacarat
si umoral - instinctual(peiorativ)

si (Luc, nu uita de mine) mai trebuie sa imi spui si de pitacism, eponim si derilectiune :-) ce inseamna. (Poate ar fi trebuit sa aduc dex-ul cu mine). Ok voi incerca din nou sa tac cat mai mult ca sa ii las pe ceilalti sa vorbeasca. Si, din decembrie si pana acum, au fost multi.