"Fiecare om îsi construieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi multi-- pe care i-a preluat în el si pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, si impotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare în parte sa nu regretam că suntem, reprezintă, chit că o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajută să trecem prin viată. Fiecare om"face fată" la ce i se intamplă pt că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinte iubite care ne inconjoară (indiferent că ele sunt sau nu in viată), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur si simplu în viată. Dacă ura celorlalti -covârsitoare uneori!-, invidia lor, mârsăvia lor sunt neputincioase este pt că există câtiva oameni pe care îi iubim până la capăt."

Gabriel Liiceanu - Usa Interzisa