Bunica mea povesteste de obicei tot aceleasi întâmplări din tinerete, din timpul războiului etc... însă odată mi-a spus un lucru pe care nu cred să-l mai fi auzit si ceilalti nepoti. Mi-a spus că atunci când era tânără, înainte să se căsătorească, oamenii din sat îi spuneau "fata cu ochi negri din vale"...

Nu-i asa că-i frumos? Câteodată îmi revine în minte, si atunci tot repet cuvintele în cap, si sună din ce în ce mai frumoase "fata cu ochi negri din vale..." Încercarea de a reconcilia imaginea unei femei bătrîne si cărunte care traieste prin bunătatea pe care o împarte, merge la biserică si are grijă de o grădină mică, cu imaginea unei tinere cu ochi negri si părul lung si bogat prins într-o coadă groasă împletită nu e o tocmai usoară.
Dacă s-ar scrie o carte despre bunica mea, asa ar trebui să se numească. "Fata cu ochi negri din vale..."