"Conditia de emigrant (chiar încununata de succes material, profesional si personal) este si ramîne o conditie complexa, contradictorie, duplicitara, o permanenta framîntare. Un emigrant traieste undeva suspendat într-o lume a nimanui pendulînd la nesfîrsit între tara lasata si cea adoptiva. Este o conditie relativ singulara (si daca o împartasesti cu altii în aceeasi situatie) si relativ fara iesire (pentru ca oricît te-ai integra tot mai ramîne ceva neintegrat). Nu trebuie sa fie neaparat o drama, o nefericire, dar repet, chiar si în contextul firesc al unor multumiri materiale si recunoasteri profesionale, emigratia ramîne o cruce pe care o porti în spate, constient sau inconstient. La multi dintre cei plecati, banuiesc ca pe lînga nevoia, dorinta sau poate doar tendinta de a se întoarce, exista o ingrozitoare vulnerabilitate si teama de a nu mai fi înteles, de a nu mai fi nici de aici, nici de acolo. Mi se pare total nerealist si neadecvat imobilismul cu care se crede cîteodata ca cei din strainatate, pentru ca poate cîstiga mai mult, traiesc asa într-un fel de beatitudine, de lipsa de griji si de probleme concrete, tot asa cum nerealist se crede cîteodata, ca toti cei din România ar fi total coplesiti de o neputinta nemeritata."
Alina Modini, Zurich
Dilema nr. 515, 7-13 februarie 2003.

"Străinătatea nu ne transformă, în toate tările mâncăm cu gura."
Aglaja Veteranyi - De ce fierbe copilul în mămăligă