femeile de fapt nu vor flori ci vor gandul din spatele florilor
florile de fapt se pot inlocui prin orice lucru frumos, fragil si/sau placut mirositor
dar majoritatea barbatilor nu se obosesc sa le inlocuiasca cu altceva
de aceea exista atat de multe florarii
din comoditate

"Habitualization devours works, clothes, furniture, one’s wife, and the fear of war. 'If the whole complex lives of many people go on unconsciously, then such lives are as if they had never been.' And art exists that one may recover the sensation of life; it exists to make one feel things, to make the stone stony."

Viktor Sklovsky, the Germans call him Schklowskij or Schklowski, his name was Виктор Борисович Шкловский.

"To understand light as idea is to understand light properly. But the word 'idea'(eide), of course, itself means light, and to say that to understand light is to perceive the idea of light is to say that understanding is to see the light of light and is therefore itself light."
de Man abbreviating the conclusion of Locke's Essay Concerning Human Understanding

(ultima imagine e de aici)

"Time turns advertisements into poems, and Time turns poems into advertisements."
Stefan Themerson - Wooff Wooff, or Who Killed Richard Wagner?

Drawings by Franciszka Themerson

Alphabet by Bertrand Russell

See the rest of it at Design Observer (click on Play Slideshow)!

Imi aminteste de Dan Perjovschi-

"Ich habe die Geschichte von einem Mann, der Geschichten erzählt. Ich habe ihm mehrmals gesagt, dass ich seine Geschichten nicht glaube.
-Sie lügen, habe ich gesagt, Sie schwindeln, Sie phantasieren, Sie betrügen.
Das beeindruckte ihn nicht. Er erzählte ruhig weiter, und als ich rief:
- Sie Lügner, Sie Schwindler, Sie Phantast, Sie Betrüger!, da schaute er mich lange an, schüttelte den Kopf, lächelte traurig und sagte dann so leise, dass ich mich fast schämte:
- Amerika gibt es nicht."

Peter Bichsel - Kindergeschichten

"Am aflat istoriara de la un bărbat care spune poveşti. I-am spus de mai multe ori că nu cred în poveştile lui.
-Minţiţi, i-am spus, înşelaţi, vorbiţi aiurea, escrocaţi.
Dar nu l-am impresionat. El a continuat să povestească şi când i-am strigat:
-Mincinosule, şarlatanule, fantasule, escrocule!
Apoi m-a privit îndelung, a clătinat din cap, a zâmbit trist şi a spus atât de încet, încat aproape că mi-a fost ruşine:
-America nu există."

Peter Bichsel - America nu există, din Povestiri pentru copii

"Nu pot pune realitatea pe hartie, ci doar ceea ce se poate spune despre ea."



Reclama nemascată:
Cartea lui Bichsel, Povestiri pentru copii, a fost tradusă în limba română de Daniela Ştefănescu şi publicată la editura Rao.

filozoful era timisorean.

Banality is a symptom of non-communication. Men hide behind their clichés.
Eugène Ionesco

Warning! The following text is not funny.

Mi-e frică de familia mea.
Mi-e frică de ea.
Da.
Frică.
Mi-e frică de ea pentru că mi-e frică tocmai de faptul că fricile lor în ceea ce mă priveşte se vor adeveri. Asta îmi aminteşte desigur de faptul că mi-e frică şi de obiectul fricilor lor. Un cerc de frici din care nu se poate ieşi, se poate doar sări. Cu curaj!

Ok dar dacă eu încerc să nu îmi mai fie frică, şi ceilalţi nu încearcă, atunci tot nu am scăpare. Sau trebuie, cum ar veni, să nu îmi fie frică şi pentru ei! Şi pentru asta îmi trebuie încă o grămadă de curaje de om. Am nevoie de curaje de om. Le caut în prieteni. Le iert totul, pentru că îmi dau curaj. M. e salteaua care mă salvează de câte-o fractură, după fiecare căzătură...

...so "which is the most universal human characteristic - fear or laziness?", mai exact: "does failure come from “fear or laziness”?"

Fear.

dimineţi fericite

Aşa s-ar numi, cred ca asta le descrie cel mai bine (Cu riscul de a suna sentimental).

Atunci când te trezeşti şi eşti gol sau aproape gol sau de fapt nici nu contează dacă porţi ceva pijamalos sau nu, dar dacă nu, e mai bine, pentru că simţi prin toţi porii, eşti sub plapumă şi e cald şi pernele sunt moi şi încă înainte de a putea deschide ochii, te întinzi după persoana de lângă tine şi o îmbrăţişezi. Şi stai aşa mult timp, între căldură, piele, perne şi păr. La un moment dat, unul dintre voi începe să spună ceva destul de monosilabic, şi câte un ochi începe să se deschidă. Uiţi rapid şi ultimul vis, uneori rămai poate cu o ultimă imagine clară, sau cu o idee. Pe urmă te chinui un pic sa deschizi amandoi ochii. Îmbrăţisarea se mai mută de pe o parte pe alta, o mână scoate părul lung din ochi, şi apare gândul de cafea. Cafea. Singurul lucru care poate determina ridicarea din spaţiul acela ireal de plăcut. Tragi perdelele şi lumina invadeaza camera. Dacă plouă mohorât şi totul e gri (ceea ce se intampla destul de des în nordul europei) te bagi înapoi în pat şi mai stai o vreme. Cele mai fericite sunt dimineţile ploioase de sfârşit de săptmână.

People who do things are happier than people who don't do things. I rarely do things.
the man who fell asleep.
(turning gold into base metal since 1975)

fragmente din George Orwell - Reflections on Ghandi
(i know it's long but it's worth the effort)

"It is worth considering the disciplines which Gandhi imposed on himself and which - though he might not insist on every one of his followers observing every detail - he considered indispensable if one wanted to serve either God or humanity. First of all, no meat-eating, and if possible no animal food in any form. (Gandhi himself, for the sake of his health, had to compromise on milk, but seems to have felt this to be a backsliding.) No alcohol or tobacco, and no spices or condiments even of a vegetable kind, since food should be taken not for its own sake but solely in order to preserve one's strength. Secondly, if possible, no sexual intercourse. If sexual intercourse must happen, then it should be for the sole purpose of begetting children and presumably at long intervals. Gandhi himself, in his middle thirties, took the vow of brahmacharya, which means not only complete chastity but the elimination of sexual desire. This condition, it seems, is difficult to attain without a special diet and frequent fasting. One of the dangers of milk-drinking is that it is apt to arouse sexual desire. And finally - this is the cardinal point - for the seeker after goodness there must be no close friendships and no exclusive loves whatever.

Close friendships, Gandhi says, are dangerous, because "friends react on one another" and through loyalty to a friend one can be led into wrong-doing. This is unquestionably true. Moreover, if one is to love God, or to love humanity as a whole, one cannot give one's preference to any individual person. This again is true, and it marks the point at which the humanistic and the religious attitude cease to be reconcilable. To an ordinary human being, love means nothing if it does not mean loving some people more than others.[...]

The essence of being human is that one does not seek perfection, that one is sometimes willing to commit sins for the sake of loyalty, that one does not push asceticism to the point where it makes friendly intercourse impossible, and that one is prepared in the end to be defeated and broken up by life, which is the inevitable price of fastening one's love upon other human individuals. No doubt alcohol, tobacco, and so forth, are things that a saint must avoid, but sainthood is also a thing that human beings must avoid. There is an obvious retort to this, but one should be wary about making it. In this yogi-ridden age, it is too readily assumed that "non-attachment" is not only better than a full acceptance of earthly life, but that the ordinary man only rejects it because it is too difficult: in other words, that the average human being is a failed saint. It is doubtful whether this is true. Many people genuinely do not wish to be saints, and it is probable that some who achieve or aspire to sainthood have never felt much temptation to be human beings. If one could follow it to its psychological roots, one would, I believe, find that the main motive for "non-attachment" is a desire to escape from the pain of living, and above all from love, which, sexual or non-sexual, is hard work. But it is not necessary here to argue whether the other-worldly or the humanistic ideal is "higher". The point is that they are incompatible. One must choose between God and Man, and all "radicals" and "progressives," from the mildest Liberal to the most extreme Anarchist, have in effect chosen Man."

din Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii:

Ai încălţat opincile realităţii, au să-ţi bătătorească tălpile.

Dumnezeu nu e un imens papagal roşu. (Kierkegaard)

le Pape, cest des bureaux. (Pierre Benoit)

Lucrurile de care suntem înlănţuiţi sunt ireale, dar lanţurile care ne leagă de ele sunt foarte reale. (Simone)


fráier (-ri), s.m. – 1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obţine vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic“ (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic“ (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn“.

Steinhardt se concentrează asupra ultimei variante etimologice. Freiherr - om liber, nobil, domn, nu poate fi tras pe sfoară decât în aparenţă, pentru că e la un nivel la care aşa ceva nu îl atinge.

The simplest, most obvious proof of life being unfair is when you go, filled with hope, to a payphone or a snack automat and the machine just eats up your coin and leaves you there, powerless.

(sa faci ceva doar de dragul meu... sa te bucuri ca ma bucur eu...)

Statistica dovedeşte că realitatea nu-i vis.
Valéry

(şi cum repetam mereu că nu cred în statistici...)

Lipsa de entuziasm e semnul sigur al pierzaniei.
Dostoievski

Behind a woman with linux, there is always a man...

"Gândiţi-vă la ridicolul lui Iisus, care afirma sus şi tare că El e fiul lui Dumnezeu; la ridicolul unui Don Quijote, care agoniza pentru că oamenii de lângă el (oameni cu bun simţ, oameni raţionali, oameni cu frica ridicolului, oameni morţi) refuzau să vadă într-o faţă slută pe Dulcineea lui; sau la ridicolul lui Ghandi, care opune diplomaţiei şi artileriei britanice - non-violenţa, viaţa interioară şi forţa conteplaţiei. [...] Orice act care nu e ridicol - într-o măsură mai mică sau mai mare - e un act mort..."
Mircea Eliade - Oceanografie

Ceea ce îmi aminteşte de realizarea că dacă vrei să vorbeşti despre lucrurile care contează cu adevărat în mod direct, asta va suna, inevitabil, cât se poate de ridicol...