micutu

micutu
Originally uploaded by kebb.

dracii
Originally uploaded by kebb.

Ah, don't trust the drawings, Dothead's having a hell of a good time!

dothead wears shorts
Originally uploaded by kebb.

New!

Dothead presents the

WHATS REALLY IN DOTsHEAD?!.... series!

Available, starting with the next post, through computers near you!

La felicita e poter dire la verita senza ferire nessuno.

Fellini, 8 1/2

Am salvat acum cativa ani (un an, doi?) aceasta imagine. Stiu despre ea ca pe artist il cheama Tara. In rest nimic. Din pacate nu am alte linkuri. Oricum, am dat azi peste ea, si m-am gandit ca se potriveste cu proaspata intrare in UE.

(this post, in all its length, is dedicated to my friend manon)

Unii oameni arata asa fragili. Au pielea aia alba alba si parul roscat galbui. Sunt asa alburii, de parca de-abia s-ar tine celule lor laolalta si oricand s-ar putea imprastia in file/sparge in cioburi/ fractura in bucati sau izbucni in lacrimi. Te si miri ca nu se zgarie la o simpla atingere, si par asa peirduti in spatiu.
Femeile care sunt asa degeaba se dau cu creme si se duc la solar, raman monumete de portelan subtire si nesigur, portelanul ala fragil din care se fac unele chestii, pe care un barbat poate sa le rupa cu mana daca e suficient de hotarat.
arbatii asa alburii au in schimb ceva de om care n-a lucrat nicidata afara cu capul in soare, la bustul gol. Sunt ca niste oameni mereu in convalescenta. Cand ii vad pe strada sau in autobuz, mereu ii recunosc.
Oamenii alburii nu fumeaza. Daca ar fuma, buzele li s-ar ingalbeni dupa cateva saptamani, degetele lafel. Cand vin la cafeneaua unde lucrez si imi zambesc amabil, mi-e teama sa nu ma impiedic si sa le fac arsuri de nerecuperat cu canile de cafea. Oamenii alburii sunt asa incurcati, parca simt mereu ca deranjaza. Poate de aceea o femeie alburie care vin des la cafenea imi zicea sa nu ma grabesc, sa fac tot ce am de facut si pe urma, daca apuc, sa trec si pe la masa ei. Mereu imi lasa acelasi bacsis si zambeste incurcata cand se ridica si pleaca. Merge repede si nu face niciodata contact vizual cu necunoscutii. Se gandeste mereu la ceva. La ce? La ce se gandesc oamenii alburii?
Nu stiu, dar un lucru e sigur: oamenii alburii vorbesc foarte incet (poate tot din instinctul de a trece neobservati, de a-si masca stangacia). Trebuie sa ma concentrez ca sa ii aud si sa elemin tot zgomotul de fond. Din cauza asta cred ca ei au si dobandit importanta, pt ca pe ei chiar incercam sa ii aud, pe cand pe restul oamenilor, pe tot parcursul orelor de program, ii ascultam ca un automat, creierul meu era pe stand by, urechile pe input, gura pe output.
Femeia alburie care vine des comanda mereu bautura "sarutul de ciocolata" cu 4 biscuiti(in mod normal se primesc 2) si apa minerala cu lamaie si gheata. Sarutul de ciocolata cald, biscuitii dulci, gheata rece si lamaia acra.

În dreptul unei biserici, o bunică îşi învaţa nepoţelul cum să îşi facă cruce.

Nepoţelul: “Şi cât durează efectul?”

De pe overheard in b.

am primit un sms de la barbara (ea e "meine Erasmus-Franzosin" pt cine n-o stie). Sms-ul a fost f frumos, de aceea vreau sa-l scriu (cand il citesc am vocea ei in cap, cu melodia aia de accent fratuzesc):
Hi adina! Habe program! Alles nicht so teur (relativ) 1tag(4konzert 18hbis24h)10e, karte für 3tag 21e alles in Großes/kleines haus!ich soll in centrum heute gehen wenn du kannst(du, kein guthaben)um 3h vor gazolin (ich werde dir 15min warten, wen du komst nicht k pb, 30 cent smskabin)um über zu sprechen

Imi place mai ales acel wenn du kannst(du, kein guthaben) (stia ca nu mai am bani pe cartela de mobil si planuise totul atat de incorect gramatical si totusi atat de perfectly-thought-out and all-inclusive!)

Cand aveam vreo 3 ani cea mai bună prietenă a mea era Cynthia, o fetita de la parter,(eu - etajul 1) si atunci, la trei ani, stiam deja cum se nasc copii, stiam cam pe unde iese copilul din burta mamei. Cynthia avea o papusa ca a mea(Dida - e singura mea papusa care nu a schimbat zeci de nume), doar ca a ei era mai creata si mai urata (desigur), si-o bagase sub pulovar, si eu eram doctorul si o scoteam. Sau invers. Mama ei ne-a facut odata lapte de pasare. Pe atunci eu credeam inca cum ca ala chiar fusese laptele unei pasari. Sau poate ca stiam ca nu. Nu mai tin minte, dar stiu ca aveam dubii in privinta asta. Cynthia s-a mutat si dupa vreo 7 ani, cand a venit in vizita la noi, mama m-a chemat la usa, Cynthia devenise o fata foarte enervanta, cu lac de unghii sidefat, cu bijuterii, vorbea despre haine, parfumuri, si imi zicea ca trebuie sa slabesc. Am fost foarte uimita si foarte dezamagita de felul in care oamenii se pot schimba cu timpul. Probabil ca si ea.

Mein Gehirn ist wie ein Rad wo ein Hamster ständig läuft aber nie ankommt. Lauf lauf lauf lauf lauf. ( Creierul meu e ca o rotiţă pe care un hamster tot fuge fără să ajungă undeva. Fugi fugi fugi fugi fugi fugi.)

Azi m-am tot gândit la expresia: „las-o jos că măcăne.”(măcăie?)
Ce frumos, primul care a zis chestia asta chiar avea in faţă (sau în gând) o raţă agitată. Îmi place foarte mult litera ß. E litera mea preferată în germană. Păcat că neua(!) deutsche Rechtschreibung a cam scos-o din uz. Era aşa frumoasă. Eu o folosesc în continuare peste tot unde sunt doi de s, ca Luc sau Dilema pe î (din i).

Contemporary art, shocking since 1931