(this post, in all its length, is dedicated to my friend manon)
Unii oameni arata asa fragili. Au pielea aia alba alba si parul roscat galbui. Sunt asa alburii, de parca de-abia s-ar tine celule lor laolalta si oricand s-ar putea imprastia in file/sparge in cioburi/ fractura in bucati sau izbucni in lacrimi. Te si miri ca nu se zgarie la o simpla atingere, si par asa peirduti in spatiu.
Femeile care sunt asa degeaba se dau cu creme si se duc la solar, raman monumete de portelan subtire si nesigur, portelanul ala fragil din care se fac unele chestii, pe care un barbat poate sa le rupa cu mana daca e suficient de hotarat.
arbatii asa alburii au in schimb ceva de om care n-a lucrat nicidata afara cu capul in soare, la bustul gol. Sunt ca niste oameni mereu in convalescenta. Cand ii vad pe strada sau in autobuz, mereu ii recunosc.
Oamenii alburii nu fumeaza. Daca ar fuma, buzele li s-ar ingalbeni dupa cateva saptamani, degetele lafel. Cand vin la cafeneaua unde lucrez si imi zambesc amabil, mi-e teama sa nu ma impiedic si sa le fac arsuri de nerecuperat cu canile de cafea. Oamenii alburii sunt asa incurcati, parca simt mereu ca deranjaza. Poate de aceea o femeie alburie care vin des la cafenea imi zicea sa nu ma grabesc, sa fac tot ce am de facut si pe urma, daca apuc, sa trec si pe la masa ei. Mereu imi lasa acelasi bacsis si zambeste incurcata cand se ridica si pleaca. Merge repede si nu face niciodata contact vizual cu necunoscutii. Se gandeste mereu la ceva. La ce? La ce se gandesc oamenii alburii?
Nu stiu, dar un lucru e sigur: oamenii alburii vorbesc foarte incet (poate tot din instinctul de a trece neobservati, de a-si masca stangacia). Trebuie sa ma concentrez ca sa ii aud si sa elemin tot zgomotul de fond. Din cauza asta cred ca ei au si dobandit importanta, pt ca pe ei chiar incercam sa ii aud, pe cand pe restul oamenilor, pe tot parcursul orelor de program, ii ascultam ca un automat, creierul meu era pe stand by, urechile pe input, gura pe output.
Femeia alburie care vine des comanda mereu bautura "sarutul de ciocolata" cu 4 biscuiti(in mod normal se primesc 2) si apa minerala cu lamaie si gheata. Sarutul de ciocolata cald, biscuitii dulci, gheata rece si lamaia acra.
Unii oameni arata asa fragili. Au pielea aia alba alba si parul roscat galbui. Sunt asa alburii, de parca de-abia s-ar tine celule lor laolalta si oricand s-ar putea imprastia in file/sparge in cioburi/ fractura in bucati sau izbucni in lacrimi. Te si miri ca nu se zgarie la o simpla atingere, si par asa peirduti in spatiu.
Femeile care sunt asa degeaba se dau cu creme si se duc la solar, raman monumete de portelan subtire si nesigur, portelanul ala fragil din care se fac unele chestii, pe care un barbat poate sa le rupa cu mana daca e suficient de hotarat.
arbatii asa alburii au in schimb ceva de om care n-a lucrat nicidata afara cu capul in soare, la bustul gol. Sunt ca niste oameni mereu in convalescenta. Cand ii vad pe strada sau in autobuz, mereu ii recunosc.
Oamenii alburii nu fumeaza. Daca ar fuma, buzele li s-ar ingalbeni dupa cateva saptamani, degetele lafel. Cand vin la cafeneaua unde lucrez si imi zambesc amabil, mi-e teama sa nu ma impiedic si sa le fac arsuri de nerecuperat cu canile de cafea. Oamenii alburii sunt asa incurcati, parca simt mereu ca deranjaza. Poate de aceea o femeie alburie care vin des la cafenea imi zicea sa nu ma grabesc, sa fac tot ce am de facut si pe urma, daca apuc, sa trec si pe la masa ei. Mereu imi lasa acelasi bacsis si zambeste incurcata cand se ridica si pleaca. Merge repede si nu face niciodata contact vizual cu necunoscutii. Se gandeste mereu la ceva. La ce? La ce se gandesc oamenii alburii?
Nu stiu, dar un lucru e sigur: oamenii alburii vorbesc foarte incet (poate tot din instinctul de a trece neobservati, de a-si masca stangacia). Trebuie sa ma concentrez ca sa ii aud si sa elemin tot zgomotul de fond. Din cauza asta cred ca ei au si dobandit importanta, pt ca pe ei chiar incercam sa ii aud, pe cand pe restul oamenilor, pe tot parcursul orelor de program, ii ascultam ca un automat, creierul meu era pe stand by, urechile pe input, gura pe output.
Femeia alburie care vine des comanda mereu bautura "sarutul de ciocolata" cu 4 biscuiti(in mod normal se primesc 2) si apa minerala cu lamaie si gheata. Sarutul de ciocolata cald, biscuitii dulci, gheata rece si lamaia acra.
posted by Adina. at 11:28 p.m.
1 Comments:
daaa, oamenii alburii
si mie mi se par la fel de ciudati, parc-ar fi trebuit sa mai aiba niste straturi de om deasupra, dar lipsesc
ca tarevicii aia roscati si rapciugosi de la rusi, care-s mereu bolnavi la pat
Trimiteți un comentariu
<< Home