Cand aveam vreo 3 ani cea mai bună prietenă a mea era Cynthia, o fetita de la parter,(eu - etajul 1) si atunci, la trei ani, stiam deja cum se nasc copii, stiam cam pe unde iese copilul din burta mamei. Cynthia avea o papusa ca a mea(Dida - e singura mea papusa care nu a schimbat zeci de nume), doar ca a ei era mai creata si mai urata (desigur), si-o bagase sub pulovar, si eu eram doctorul si o scoteam. Sau invers. Mama ei ne-a facut odata lapte de pasare. Pe atunci eu credeam inca cum ca ala chiar fusese laptele unei pasari. Sau poate ca stiam ca nu. Nu mai tin minte, dar stiu ca aveam dubii in privinta asta. Cynthia s-a mutat si dupa vreo 7 ani, cand a venit in vizita la noi, mama m-a chemat la usa, Cynthia devenise o fata foarte enervanta, cu lac de unghii sidefat, cu bijuterii, vorbea despre haine, parfumuri, si imi zicea ca trebuie sa slabesc. Am fost foarte uimita si foarte dezamagita de felul in care oamenii se pot schimba cu timpul. Probabil ca si ea.