Noica: "Ce mai faci?"
Frunzetti: "Ce să fac? Efemerinde."

din Jurnalul de la Păltiniş

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-as săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

~ Nichita Stănescu

"...plecasem din dorinta perpetuua de a-mi imblanzi schingiuirile... plecasem sa invat sa-mi urmez visul, sa-mi implinesc sentinta... dar astazi stiu ca nimic din framantarile esentiale din mine, nu s-au schimbat.... si astazi am aproape aceleasi nemultumiri ca si ieri...dublate de dorul de a fi aici si nu Acolo...

astazi, aici, in instrainarea mea, socializez cu lumea...mananc, traiesc, ma imbrac bine (dupa propriul gust), am un job mai mult decat respectabil, am si apa calda la orice ora din zi si din noapte, merg la new york uneori, sa vad un show pe broadway, simt, ma doare toamna si caderea frunzelor, ma zbenghui, trecand pe strazi, ma uit curioasa in jur, castig multumitor si platesc taxe...admir mai mult natura...ma duc prin expozitii sa ma holbez la picturi, sau cutreier proviinciile si imi adancesc privirea in lacuri ce nu simt ca-mi apartin...
incerc sa le dau celor din jur "the best of me"...chiar daca, ei, cu accentul lor ne-englezesc, nu prea stiu ce sa faca cu atatea simtiri de-ale mele....si ii surprind cum imi zambesc tamp si ma inghesuie intr-o anumita linearitate...si-mi repet in gand o morala parinteasca:

sa mergi descult prin intuneric, nu-i mare lucru, sa te lovesti de duritatea nesigurantei si-a fricii la fel, dar sa cazi peste propriile-ti deziluzii e un chin.

si in momente din astea in care chinul ia forme de dor monstru si ma doare, ma salvez prin Voi...fara Voi, cei dragi, as fi....o halucinare in ochii celor ce n-au putinta sau dorinta de-a ma intelege...as fi o urticare pe burta destinului cuiva....as fi o basica plina ochi cu apa intre degetele pacostei....as fi nimic altceva decat un simplu' lalait cracanat, pe o autostrada bine pavata..."

Gia - din Romanii de afara

Toate drumurile duc la Roma(nia)

Motto: "La inceputul anului 1990, in Romania se aflau 23 de milioane de oameni, harnici si viteji. Acum, in Romania se afla 22.5 milioane de oameni viteji" (Divertis - citat aproximativ)


Americanii n-au pic de cultura generala. Nemtilor le lipseste cu desavarsire simtul umorului. Englezii sunt reci (si stiu sa vorbeasca numai despre vreme). Francezii? Aroganti, desigur. Austriecii-s rudimentari, elvetienii neinteresanti. In Canada e prea frig. In America de Sud, in schimb, guvernele sunt instabile. Spaniolii sunt prea focosi, si pe deasupra nici nu dorm noaptea. Olandezii - ingrozitor de zgarciti. Italienii fac prea multa galagie. Japonezii-s nebuni, ati auzit ca pica-n depresie daca le dai sambata libera? Chinezii sunt prea multi. Antarctica ar fi faina, asa mai nepopulata, dar pinguinii sunt prea alb-negru.

Romania pare frumoasa, ori macar suportabila, doar de la distanta celor transplantati pe alte meleaguri. Dinauntrul tarii criticam aprig guvernul, opozitia, CONEL-ul, scumpirile, politia, buticarii, oamenii de afaceri, profesorii, elevii, vecinii de palier, ba chiar palierul, ca s-a scorojit de tot vopseaua aia de pe pereti, si s-au inmultit semnele gen "M... Dinamo - Armata Ultra" scrijelite cu pixul.
Apoi emigram. Trenurile, avioanele, autobuzele traversand granita gem de romani cu sens unic.
Ajunsi fiecare pe unde putem, ne-apuca brusc nostalgia, si ca sa uitam de ea tragem un perdaf mental obiceiurilor si oamenilor locului. Sa ne-afirmam, macar interior, superioritatea mentala, istetimea romanului. Sa ne autoasiguram ca, desi momentan lucrurile nu stateau bine la noi acasa, si deci ne-am mutat nitel, noi suntem de fapt perfecti si avem solutiile ideale.
Romania chiar este centrul Universului. O pot demonstra limpede, folosind principii fizice. Arhimede a zis "dati-mi un punct fix, si voi misca Pamantul". Ori, ceea ce caracterizeaza Romania e ca, in ciuda unei agitatii frenetice, pana la urma nu se intampla nimic. Principiile fundamentale raman imobile, tara aceeasi si nemiscata. Iata deci punctul fix al lui Arhimede, verificarea intuitiei lui Corut si a mandriei noastre nationale. Lumea se invarte in jurul nostru, teatru universal, iar noi stam la balcon, ca mosii din Muppets, si facem misto.


articol din Romanii de afara

O poza din Chisinau

clic

...

E ingrozitor gandul ca viata intreaga a unui om poate fi citita in cateva ore.

E. Ionescu

Ejcubide
Eugenia

proza scurta de Iulian Comanescu

Am invatat sa nu stiu multe. Pasiunea cu care nu stiu toate lucrurile ii indeamna pe imprejmuitorii mei sa ma simpatizeze. Stiu putine, din care multe am invatat sa nu le stiu. De cele pe care le stiu nu ma intreaba nimeni.

Ada Milea

Azi ma intrebam oare cum arata Aglaja Veteranyi.
Asa:

Eugen Ionescu îşi face serviciul militar. Aflînd că i-a apărut o carte (este vorba de „Nu”), plutonierul major îl felicită şi dă ordin sergentului să-l învoiască 24 de ore. Sergentul care auzise ceva apropo de o carte şi care nu înţelegea precis despre ce era vorba, îl ia pe Eugen de o parte şi începe următorul dialog:
- Mă! Da ce-i cu cartea aia? Eşti tipograf?
- Nu. Am scris o carte, adică am scris ce e înăuntrul cărţii.
- Aha! Da, da, da... ce scrii pe acolo?
Eugen, foarte serios:
- Fac o critică a criticii.
- Ha! ha! ha!
- Scriu despre sensul tragic al existenţei.
- Ha! ha! ha! ha!
Sergentul rîdea de se prăpădea. După un timp – calmîndu-se şi lămurindu-se – el îl bătu amicalmente pe umeri pe Eugen şi cu tonul omului pe deplin edificat i se adresă:
- Mă, dar tîmpit eşti, mă!

Viaţa românească nr. 3-4/1995
Fragment preluat de Arşavir Acterian din jurnalul lui Jeni Acterian (1931-1935)

Intr-o halta de munte, la Suncuius, erau o gramada de chestii scrijelite pe pereti. Printre ele:
"I've been to New York in my dreams..."

"Azi m-am dus la zidul
cimitirului si le-am pus muzica mortilor, le-am pus Frank Sinatra -
"I've got you under my skin" si m-am gandit ca sunt tristi acolo,
nimeni nu vorbeste cu adevarat cu ei, la ce le foloseste sa le duci
flori cand nu le adresezi nici un cuvant? Si sunt cam sobri din cauza
asta.Nu au cum sa se supere daca le-am pus muzica, nu? Si era muzica
buna, nu era dezmat, nici rock (unii sunt batrani si mai sufera cu
inima) si nici dance, era un jazz minunat."
A. Musatoiu

durere- dor