"...plecasem din dorinta perpetuua de a-mi imblanzi schingiuirile... plecasem sa invat sa-mi urmez visul, sa-mi implinesc sentinta... dar astazi stiu ca nimic din framantarile esentiale din mine, nu s-au schimbat.... si astazi am aproape aceleasi nemultumiri ca si ieri...dublate de dorul de a fi aici si nu Acolo...

astazi, aici, in instrainarea mea, socializez cu lumea...mananc, traiesc, ma imbrac bine (dupa propriul gust), am un job mai mult decat respectabil, am si apa calda la orice ora din zi si din noapte, merg la new york uneori, sa vad un show pe broadway, simt, ma doare toamna si caderea frunzelor, ma zbenghui, trecand pe strazi, ma uit curioasa in jur, castig multumitor si platesc taxe...admir mai mult natura...ma duc prin expozitii sa ma holbez la picturi, sau cutreier proviinciile si imi adancesc privirea in lacuri ce nu simt ca-mi apartin...
incerc sa le dau celor din jur "the best of me"...chiar daca, ei, cu accentul lor ne-englezesc, nu prea stiu ce sa faca cu atatea simtiri de-ale mele....si ii surprind cum imi zambesc tamp si ma inghesuie intr-o anumita linearitate...si-mi repet in gand o morala parinteasca:

sa mergi descult prin intuneric, nu-i mare lucru, sa te lovesti de duritatea nesigurantei si-a fricii la fel, dar sa cazi peste propriile-ti deziluzii e un chin.

si in momente din astea in care chinul ia forme de dor monstru si ma doare, ma salvez prin Voi...fara Voi, cei dragi, as fi....o halucinare in ochii celor ce n-au putinta sau dorinta de-a ma intelege...as fi o urticare pe burta destinului cuiva....as fi o basica plina ochi cu apa intre degetele pacostei....as fi nimic altceva decat un simplu' lalait cracanat, pe o autostrada bine pavata..."

Gia - din Romanii de afara