Eugen Ionescu îşi face serviciul militar. Aflînd că i-a apărut o carte (este vorba de „Nu”), plutonierul major îl felicită şi dă ordin sergentului să-l învoiască 24 de ore. Sergentul care auzise ceva apropo de o carte şi care nu înţelegea precis despre ce era vorba, îl ia pe Eugen de o parte şi începe următorul dialog:
- Mă! Da ce-i cu cartea aia? Eşti tipograf?
- Nu. Am scris o carte, adică am scris ce e înăuntrul cărţii.
- Aha! Da, da, da... ce scrii pe acolo?
Eugen, foarte serios:
- Fac o critică a criticii.
- Ha! ha! ha!
- Scriu despre sensul tragic al existenţei.
- Ha! ha! ha! ha!
Sergentul rîdea de se prăpădea. După un timp – calmîndu-se şi lămurindu-se – el îl bătu amicalmente pe umeri pe Eugen şi cu tonul omului pe deplin edificat i se adresă:
- Mă, dar tîmpit eşti, mă!

Viaţa românească nr. 3-4/1995
Fragment preluat de Arşavir Acterian din jurnalul lui Jeni Acterian (1931-1935)