bla bla bla. i think ill stop this web page bull shit.

Nichita Stanescu...

Vine un copil, face o reverentă
si moare.
Vin doi copii, fac o reverentă
si mor.
Vin trei copii, fac o reverentă
si mor.
Vin patru copii,
fac o reverentă.
Vin cinci copii,
fac o reverentă.
Sase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă tinteste cu ochii lui ficsi în ochi
în timp ce zăngăne în mîna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

Fără titlu

Am să te uit pe tine
ca si pe ceilalti
pîna cînd
nu veti mai fi
decît un zîmbet
pe buzele
unei femei bătrîne.

Anda Aldea

the end.

what

"Look at the pine tree murders every christmas, and who weeps for trees but trees."

Un gand de 14 minute

Un gand de 14 minute
(22:30 – 22:44)

ce faci
copile
nu ti-e dor de casa
de cladirile vechi si darapanate...
de acoperisurile tale
de alex
de buni
de luc
de mami si de tati
nu ti-e dor?
nu ti-e dor de frigiderul gol
sau relativ gol
oricum mai gol decat aici
nu ti-e dor de murfatlarul sec
nu ti-e dor de pachetele de pall mall
nu ti-e dor de strada aurel lazar. scarile intortocheate. usa de sticla.
soneria stricata
podul care se prabuseste mereu.
dar inca nu a picat
bicicleta murdara cu franele uzate
usa de fier si vodka dupa usa
odata uitata, odata trecuta... nimeni nu-si va mai aminti
de ea. de tine. de drum.
poate ca intr-o zi orfelinatul se va desfiinta
si atunci ce copii vor mai plange cand mai ai putin si ajungi acasa?
ce copii vor mai plange cand tu vezi turla bisericii albastre de langa blocul tau?
stadionul mai des parasit decat plin
el, cum se simte? nimeni nu se gandeste la el
nimeni nu se gandeste ca stadionul ar vrea sa se sinucida de atata singuratate
scarile sub usa de la muzeu
tigarile stinse pe trepte
un loc asexual.
desi pe usa scrie f...
nu ti-e dor de camera galbena?
camera galbena cu mobila cafenie
fulgi de nea pe oglinda si pe geam
carti in biblioteca
cartile in limba ta
in limba fratelui tau
in limba oamenilor vostri
sunt ei ai vostri, sau voi sunteti ai lor?
scoala generala numarul 11
gardul pe care il sareai ca sa pleci acasa mai repede
cand erai inca mica
acum nu mai esti mica
oameni ursuzi
magazinele abc
luna plina si soarele gol sau invers
cerul gri sau albastru sau violet
tramvaiele huruinde trecand pe langa cainii vagabonzi
nu ti-e dor?
odata trecute, toate clipele devin amintiri frumoase.
odata imbatranite, toate mobilele se rup.
odata implinite, toate visele se uita.

“poate ca, intr-o zi, cineva, ma va gasi....
ratacind ratacind ratacind.... "

"Iata-ne la gara. Ne-a condus "ghida" care ne-a asteptat si prima data. A adus, nu stiu de unde, un hamal batran care stie romaneste. Omul e slabut si cumva "pravalit" sub povara anilor. Vrea sa apuce voiniceste dintr-o data toate bagajele. "Stai putin nene, ca nu asa m-a crescut pe mine tata. Daca ar fi aici mi-ar rupe urechile. Lasa-mi mie bagajele mele". Ne luptam putin si inteleg intr-un tarziu ca e vorba despre perspectiva unui "bacsis american". Ii strecor bucuros cateva bacnote in mana si ... profitand de uimirea lui, imi iau bagajele si plec spre tren. Ma ajunge din urma sa-mi multumeasca plin de emotie. Ochii nostri se intalnesc intr-o fractiune de eternitate ramasa fara cuvinte. Ramas bun om necajit"

Omul il refuza pe Dumnezeu nu pentru ca nu il intelege (ce caraghios ar fi un Dumnezeu pe care sa-l intelegem dominandu-l!), ci pentru ca nu-l indrageste si mai ales pentru ca nu-i plac cerintele lui.

It's not premarital sex, if I'm not planning to get maried, now is it? :]

sa insemne asta ceva?

O betie cu Marx

Batrine Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare.
Pina si faptul ca vacile estice
care au pascut pe lângă linia ferata
se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte,
ti se pune tot tie în circa.
Bine-ar fi să cada orasul pe mâna negustorilor,
să nu mai puta piata atât a retorica,
să vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
si a brinzei inchegate.

Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind ca esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine.
N-au nas să simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
si pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit
s-a condensat intr-un primar cumsecade.

In fond chiar si eu care sint un ins banal
ies ca limaxul din sintaxa si logica
si visez acea boala ciudata de stomac
din pricina careia te poti imbata cu o bucata de piine.
Ia si gusta.
Sintem pe drumul cel bun:
la Berlin ceasurile au inceput să meargă anapoda.


Mircea Dinescu

tic tac, tic tic tac...