"Iata-ne la gara. Ne-a condus "ghida" care ne-a asteptat si prima data. A adus, nu stiu de unde, un hamal batran care stie romaneste. Omul e slabut si cumva "pravalit" sub povara anilor. Vrea sa apuce voiniceste dintr-o data toate bagajele. "Stai putin nene, ca nu asa m-a crescut pe mine tata. Daca ar fi aici mi-ar rupe urechile. Lasa-mi mie bagajele mele". Ne luptam putin si inteleg intr-un tarziu ca e vorba despre perspectiva unui "bacsis american". Ii strecor bucuros cateva bacnote in mana si ... profitand de uimirea lui, imi iau bagajele si plec spre tren. Ma ajunge din urma sa-mi multumeasca plin de emotie. Ochii nostri se intalnesc intr-o fractiune de eternitate ramasa fara cuvinte. Ramas bun om necajit"