uneori ma aflu concomitent in stari contradictorii si asta imi da o stare de neliniste.
cand simt invidie, de exemplu, stiu ca invidia e un lucru dezgustator, si mi se pare dezgustator ca o simt, dar ea nu dispare. e acolo si eu ma simt prost pt ca simt invidie pe care nu o pot face sa dispara. pot sa traiesc ca si cum nu ar fi acolo, sa o controlez, dar nu sa o anulez.
ok nu apare tot timpul, deci nu e ditamai problema, dar de cate ori apare simt dezgust fata de faptul ca sunt un om care simte invidie. si, in acelasi timp, simt invidie.

femeile de fapt nu vor flori ci vor gandul din spatele florilor
florile de fapt se pot inlocui prin orice lucru frumos, fragil si/sau placut mirositor
dar majoritatea barbatilor nu se obosesc sa le inlocuiasca cu altceva
de aceea exista atat de multe florarii
din comoditate

Am urcat de curând într-un autobuz în Berlinul de vest, şi pentru că nu aveam bilet, am fost foarte atentă la lumea înconjurătoare (obicei care se trage din credinţa adânc înrădăcinată că aş reuşi să recunosc un controlor încă dinainte să îşi "dea arama pe faţă", şi, eventual, să găsesc un bilet sau să sar afară pe uşă ca în filmele de aventuri!). Şi privind cu atenţie în jur dintr-o dată am realizat că sunt înconjurată numia de oameni de peste 60 de ani. Un autobuz întreg (double decker pe deasupra) de bătrâni. Şi eu care călătoaream cu ei pâna la Endştaţion...