Am urcat de curând într-un autobuz în Berlinul de vest, şi pentru că nu aveam bilet, am fost foarte atentă la lumea înconjurătoare (obicei care se trage din credinţa adânc înrădăcinată că aş reuşi să recunosc un controlor încă dinainte să îşi "dea arama pe faţă", şi, eventual, să găsesc un bilet sau să sar afară pe uşă ca în filmele de aventuri!). Şi privind cu atenţie în jur dintr-o dată am realizat că sunt înconjurată numia de oameni de peste 60 de ani. Un autobuz întreg (double decker pe deasupra) de bătrâni. Şi eu care călătoaream cu ei pâna la Endştaţion...