Ieri am vazut doi copii in autobuz, nu cred ca aveau 6 ani, se jucau un fel de video-game in real time, trageau in masinile care trecereau pe langa si prin spatele autobuzului cu arme imaginare pe care le si schimbau din cand in cand. Atunci se schimbau si sunetele facute de ei (complex sound effects!).
Oarecum "tir liaz indeparteaz" acest joc (Luc should know, ca au fost doar doua jocuri unde ne-am inteles in copilarie, si asta era unul plin de magie - noi nu impuscam ci stabileam cu unele masini la distanta dorita, poruncindu-le prin formule magice...)...
dar paralela nu se termina aici, la un moment dat copii astia se opresc din joc si cel mai smecheras mafiot mic (cu trasaturi de sicilian, probabil turc) zice: cand o sa fiu mare vreau o vila cu piscina. Al doilea, blond, cu ochi albastri, inocent si mai pierdut in spatiu zice mai incet si mai putin convingator: cand o sa fie mare vreau sa nu mai existe tari de lumea a treia.
"Lame, right?" Sau, oricum, greu de crezut, dar, mai ales, inca o amitire din cauza asta:
cand am fost destul de mici parintii ne-au dus la Izvorul Minunilor. Fratele meu care avea vreo 5 ani si-a pus dorinta sa poata zbura, si coborand dealul incerca deja sa vada daca nu s-a indeplinit... eu aveam vreo 3 ani si mi-am dorit, dupa un timp de meditatie pe care mi-l amintesc si acum, pace pe pamant. Pace pe pamant?! "lame... right?"....

Well the wishes don't seem to come true much, one way or the other...