Actorii

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.


Marin Sorescu


Eu sunt in faza de tacere, sper totusi ca nu ani in sir. Ma simt ca acasa desi intr-un oras cu totul nou. Totul e atat de familiar. Am si echilibrul ala pe care il simti atunci cand ai convingerea ca te ocupi cu ceea ce vrei sa te ocupi (sau ca, mai degraba, asta e cel mai apropiat drum spre unde vrei sa ajungi, pentru ca scurtatura n-ai gasit-o).
... Singurul lucru bizar e ca nu cunosc inca strazile bine, uneori ma ratacesc, desi orasul e mic, ma ratacesc de multe ori cand am convingerea ca stiu pe unde sa merg, si atunci imi amintesc de Kafka, pentru e un sentiment asemanator, totul e 3D, dar strada aia totusi nu ajunge la castel... Tot de Kafka imi aminteste si anuntul pus de proprietar in bucatarie... ceva de genul "Spalati-va farfuriile imediat dupa ce ati mancat, pentru a nu lasa nici o sansa ganganiilor sa se instaleze aici!"
In germana "damit das Ungeziefer hier keine Chance hat!". Astept sa scot la imprimanta "Als Gregor Samsa eines Morgens aus unruhigen Träumen erwachte, fand er sich in seinem Bett zu einem ungeheueren Ungeziefer verwandelt" si sa-l lipesc dedesubt. Poate voi decora anuntul si cu cateva artropode decupate. Sa vina proprietarul sa traga cu rosu X-uri peste :]