miercuri, septembrie 13

Inca sapte zile de job plictisitor, bine-platit, care mi-a dat stabilitate ziua, cosmare noaptea si care, per total, m-a tinut in rand cu lumea.

Era o poezie de Teofil Stanciu:
"ma iau cu mainile
de ceafa
de ganduri
si de suflet
(am incercat de sireturi, da'
nu tine)
si ma ridic
sau ma imping
inca un zambet,
inca o etapa
sa tin pasul cu istoria
in timp ce mi se indruga
marsul nuptial
de catre padurea de verzi si uscate.

"Sa fii si tu in rand cu lumea!"
mi s-a spus de-ndata
ce am priceput ca lumea-i ca o linie.
De atunci tot caut
randul esential
pe care sa ma asez."

posted by Adina. at 11:01 a.m.

7 Comments:

Anonymous Anonim said...

nu pot sa cred, mi-a facut o imensa placere sa gasesc asta pe tlogul tau :)) o am si eu scrisa intr-una din multele agende adolescentine. mi-e drag de ea.UNA

9:18 a.m.  
Blogger Adina. said...

chiar azi ma gandeam sa-ti spun ca, pana si daca ai posta o singura litera pe comments, si te-ai semna, mi-ai crea o imensa bucurie.

11:06 a.m.  
Anonymous Anonim said...

:-> tu esti bucuria! 1A

10:39 a.m.  
Anonymous Anonim said...

De unde aveti poezia asta? Si ma intreb eu mai multe... dar...

10:15 p.m.  
Anonymous Anonim said...

M-am mirat să mă citesc citat pe net. E ca și cum te-ai revedea într-o oglindă pe neașteptate. Sau așa îmi pare mie.

Voie bună!

10:21 p.m.  
Blogger Adina. said...

Eu o copiasem din agendele Unei, iar ea presupune ca trebuie sa fi fost publicata pe undeva, de unde a copiat-o acum multi ani. Sper ca tu sa fi stiut ca ai fost publicat :)

Mi s-a mai intamplat de cateva ori ca autori pe care ii citez sa se gaseasca la mine pe blog (Anda Aldea, Nicolae Moldoveanu, Mihai Coliban, cu Anda chiar m-am imprietenit) si am avut sentimentul acela ca un text/o poezie/un desen se transforma pentru tine intr-o fiinta in carne si oase.

Frumoasa ideea cu drezina.

12:09 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Da, de publicat, am fost publicat. Cam în urmă cu 7 ani. Cu toate astea, tot m-a surprins să mă aflu citat pe net.

Cred că cam straniu când văd că o poezie devine independentă și călătorește pe unde vor cititorii ei.

Relativ recent mi-am mai găsit o poezie (nu știu dacă nu aceeași) pe un forum care impunea celor ce se înscriau să posteze o poezie pentru a fi autentificați. E drept că omul voise inițial să pună alta, dar până la urmă s-a mulțumit cu a mea :D

Mulțumesc pentru aprecierea „drezinei.

10:32 a.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home