Somehow I'm not really one of those people including political comments in my blog...
or ,comments about other bloggers (much)...
or comments about movies.
or comments about food.

Well, political comments...
Stiam eu ca ceva nu-i in regula cu Günter Grass, nu degeaba mi-am dat demisia din arhiva în care lucram. Dacă aş mai fi fost acolo, aş fi avut mult prea mult de lucru zilele-astea! :)


Other bloggers?
I love my brother.


Food.....

Mi-era foame in Delta, mă cam săturasem de pâine cu pateu desi mie mâncarea mi se parea (si mi se pare inca, de cele mai multe ori) ceva neesenţial (that's why I almost only cook for others), ceva acolo, aşa, pentru supravieţuire (doar Cătălină reuşise să îmi schimbe puţin atitudinea asta, dar mi-a trecut efectul Cătă demult...) si am citit in Gargantua si Pantagruel despre placinte cu struguri de-aia cu boabe imense... si de atunci tot ma gandesc ce fain ar fi sa mananc si eu placinta caldă de cartofi cu struguri mari, reci, cu stropi de apă pe ei... eeeeeeeeh... foamea din Deltă... da da am mâncat şi peşte da' degeaba... că tot nu era plăcintă cu struguri.

Movies.

I'm the Fellini fan all the way. Si ieri am recitit de ce Fierbe copilul in mamaliga si am aflat ca si Aglaja Veteranyi era. Si dupa ce ma uit la ceva film de Tarkovski si se intampla sa ploua pe urma, mi se pare ca si eu sunt in ceva film de-al lui, si atunci ploaia mi se pare foarte frumoasa si nu ma enerveaza ca ma ud si ca am picaturi mici pe ochelari. M-am imprietenit cu un tip Don Juan under cover superficial asumat baiat foarte sincer si cu o faţa foarte faina (ca o carte deschisă), care e mort dupa filme cu Louis de Funes. Si asa am ajuns eu sa vad vreo trei filme cu de Funes in ultima vreme. Prietenul astă a adus în viaţa mea încă un prieten, care e foarte smecher. "Bai smechere", îi zic de câte ori am ocazia... Imită orice fel de voce după ce o aude câteva secunde absolut perfect. Faţa lui e opusul feţei celuilalt. O carte închisă ermetic. Era să mă ataşez de oamenii ăştia, de fapt chiar am facut-o, noroc că au plecat înainte să exagerez eu cu ataşamentul meu exagerat. Aşa, am mâncat de câteva ori bunătăţi în bucătăria mea, am dormit toţi trei ca în copilărie când veneau alţi copii la noi acasă, după ce ne-am uitat la tot felul de filme, ne-am plimbat prin oraş, prin parc noaptea, am purtat discuţii pline de pasiune ca majoritatea oamenilor la început de deceniu 2, am băut bere brună cu lămâie şi am pierdut multe ore prin multe baruri vorbind despre viitor şi supravieţuire şi compromisuri, înşirând bancuri şi mâzgălind hârtiuţe...

I guess this stopped being about the movies.