Zice Manon ca sa mai pun aici ceva ca nu stie ce se mai intampla cu viata mea.

Citesc o carte de si despre Brancusi, Brancusi inedit si imi place f tare de Brancusi, imi place cum le punea porecle la oameni (secretara lui Anatole France era Baba Dracului, 3 ucenice aveau 3 nume de baieti, ca sa poata fi aspru cu ele: Costica, Petrica si nu mai stiu ce..., Marcel Duchamp era Maurice) si ma amuza ca americanii l-au dat in judecata ca nu a platit vama considerand una dintre sculpturile lui obiect industrial. M-am mirat ca i-o placut lui Ezra Pound de Brancusi, si ca si el Joyce au fost in atelierul lui. In mintea mea, nu stiu de ce, oamenii astia nu aveau cum sa se intalneasca. Imi place si cum povestea Alina ca l-o dat afara pe un tip in anul intai pt ca a spus ca orcine ar putea face ce a facut Brancusi, si ca Brancusi nu-i artist.

Altfel I TIFF. Filme peste filme. Cel mai mult mi-a placut You, me and everyone else.

Altfel mi-i dor de nemtii mei. (!) Da. Am vazut un film si numa pt ca era nemtesc si in Germania tot filmu imi aminteam de ei, de apartamentul lor, de biblioteca din Bremen (era tot asa anii 70 si in film ca-n biblioteca), de barurile la care mergeam.
Nu ma plang, constat.

Inca 3 zile... si aflu daca iar schimb orasul.