În ultimul timp sunt tot mai conştientă de situaţiile gen "Băi, tu nu eşti centrul universului, buricul pământului, etc etc...!!!" Nu ştiu de ce, mai nou le observ, situaţiile, când vreau să zic ceva şi îmi dau seama că celor cărora încerc să le vorbesc le e de fapt indiferent ce am eu de zis, şi că şi dacă aş fi absentă ei ar fi exact la fel de mulţumiţi/nemulţumiţi. Ciudată chestia asta cu "Bă, tu nu eşti centrul universului!". Atunci îmi vine să le spun: "Băăă, voi ştiţi cine sunt eu?!?" dar o fac doar în minte, şi de obicei zâmbesc dup-aia vreo cinci minute, şi tot repet treaba asta.
Porcărie să-ţi petreci timpul cu oameni care nu ştiu cine eşti tu de fapt.. dar fără ăia cum îi găseşti pe ăialalţi... aşa, hop-ţop?