Tacerea

Sunai intotdeauna beat si tarziu,
in vocea ta ghiceam voluptatea durerii,
bine cum eram impachetat in vise,
ascultandu-te ca pe o fantoma.

Aseara m-a sunat un amic sa-mi spuna
ca ti-au gasit cadavrul in apartament, unde
zacea de cateva zile. Iti pierdusesi slujba,
nu mai scriai, nu mai vazusesi pe nimeni de saptamani.
Inima, mi-a spus amicul. Bautura te-a dat gata.

Ne-am cunoscut in orasul ala universitar, eram
profesorasi,
curgeau poemele din noi, din jalea mitologica pe care-o
puneam la pastrare-n alcool. Si mi-era o ciuda pe felul in care
te priveau femeile, pe tine, necioplit si fioros ca un urs
croindu-si drum printr-o padure intunecata.

O data am facut schimb de poeme de parca ar fi fost fotografii cu femei
frumoase, atat de frumoase ca l-ar fi pus si pe Dumnezeu la incercare.
"Citeste-o pe asta cu prieteniile din tinerete
care nu dureaza, o sa-ti vina sa-ti smulgi inima din piept."

O data m-ai sunat sa-mi spui ca J. pleaca,
durerea-ti statea in gat ca o lama de ras.
O femeie m-a chemat sa vin inapoi langa ea in pat
asa c-am spus c-o sa te sun eu mai tarziu. N-am facut-o.

Mirosul adanc si paraginit de muschi si ace de pin
din spatele casei tale de piatra, tu zdranganind chitara
si cantand din Lorca, Vallejo, De Andrade,
de parca fiecare silaba avea gustul sangelui,
de parca ai fi avut tot timpul din lume.

Stiai ca ingerii te iubesc
dar mai stiai si ca-i lasa balta
pe cei pe care nu-i pot salva.

Phillip Schultz