Voi ce intelegeti din chestia asta? Spuneti-mi si mie.
McDonald cu pruncul - Cristian Tudor Popescu
Chipul fiului meu cel mic e la câtiva centimetri de chipul meu. Ma priveste cu ochii lui de crystal organic, pe sub sprâncenele strânse a râs. Tatiu, spune, tatiu. Cap de înger retusat. Cap de caolin pictat cu cerneala chinezeasca . dai cu el de pamânt si se face tandari. Îi pun palma în piept si îl împing usor. Mestec cu sârg hamburgherul, chifteaua cu zgârcituri strivita pe chifla. Râde si se apropie din nou. Îl împing. Tatiu. Când vrea sa mai faca o data pasul spre mine, îl plesnesc cu dosul palmei peste gura. Încremeneste. Îsi pipaie buzele îndurerate. Ma priveste aiurit, parca trezit din somn, minute în sir, în tacerea strabatuta doar de suierul vântului care cutreiera desertul. Într-un târziu, schiteaza un început de pas. Mestec. Îl lovesc peste fata, o data si înca o data. Se clatina ametit. Îsi ia capul în mâini. Îi tremura buzele. Ochii îi joaca în lacrimi. Simt ca sta sa mi se napusteasca în brate. Îl palmuiesc iarasi, în serie. Izbucneste în hohote, convulsiv, se trânteste la pamânt si plânge cu toata fiinta sub loviturile brutei mari si colturoase din fata lui. Lasa-ma în pace, spune mut, nu ti-am facut nimic, nu vreau nimic, nu fac decât sa traiesc, te deranjeaza câinele meu de cauciuc, cisterna din plastic, papusa Cibi ? Înghit si urlu, ridica-te, ridica-te-n pastele mamei, în pastele tatalui tau. În sfârsit, în ochi îi apare o sclipire tulbure, sprâncenele se aduna si coboara, maxilarele se strâng. Scoate printre buze un mârâit subtire, hazos, dar privirea, slava tie, Dumnezeule, mare mila ta, se limpezeste, se face fixa si cruda, ca a fiarei în salt. Ma asez în genunchi. Vine si ma
loveste cu pumnul în nas, cu picioarele în burta, încearca sa-mi scoata ochii cu degetele. Da pâna oboseste. A izbutit sa-mi crape usor buza de jos, un firisor de sânge se lasa printre tepii negri si albi ai barbii. Îi dau sa muste din hamburgher. Hapaie, înghite pe nemestecate, îi place. Îsi trage sufletul si se uita lung la mine, cu ochii larg deschisi.
Ma mai loveste o data peste tâmpla, cu bratul rotit teapan din umar, fara putere. Tatiu. Adoarme fulgerator, ca într-un lesin. Are parul umed, de culoarea desertului.
McDonald cu pruncul - Cristian Tudor Popescu
Chipul fiului meu cel mic e la câtiva centimetri de chipul meu. Ma priveste cu ochii lui de crystal organic, pe sub sprâncenele strânse a râs. Tatiu, spune, tatiu. Cap de înger retusat. Cap de caolin pictat cu cerneala chinezeasca . dai cu el de pamânt si se face tandari. Îi pun palma în piept si îl împing usor. Mestec cu sârg hamburgherul, chifteaua cu zgârcituri strivita pe chifla. Râde si se apropie din nou. Îl împing. Tatiu. Când vrea sa mai faca o data pasul spre mine, îl plesnesc cu dosul palmei peste gura. Încremeneste. Îsi pipaie buzele îndurerate. Ma priveste aiurit, parca trezit din somn, minute în sir, în tacerea strabatuta doar de suierul vântului care cutreiera desertul. Într-un târziu, schiteaza un început de pas. Mestec. Îl lovesc peste fata, o data si înca o data. Se clatina ametit. Îsi ia capul în mâini. Îi tremura buzele. Ochii îi joaca în lacrimi. Simt ca sta sa mi se napusteasca în brate. Îl palmuiesc iarasi, în serie. Izbucneste în hohote, convulsiv, se trânteste la pamânt si plânge cu toata fiinta sub loviturile brutei mari si colturoase din fata lui. Lasa-ma în pace, spune mut, nu ti-am facut nimic, nu vreau nimic, nu fac decât sa traiesc, te deranjeaza câinele meu de cauciuc, cisterna din plastic, papusa Cibi ? Înghit si urlu, ridica-te, ridica-te-n pastele mamei, în pastele tatalui tau. În sfârsit, în ochi îi apare o sclipire tulbure, sprâncenele se aduna si coboara, maxilarele se strâng. Scoate printre buze un mârâit subtire, hazos, dar privirea, slava tie, Dumnezeule, mare mila ta, se limpezeste, se face fixa si cruda, ca a fiarei în salt. Ma asez în genunchi. Vine si ma
loveste cu pumnul în nas, cu picioarele în burta, încearca sa-mi scoata ochii cu degetele. Da pâna oboseste. A izbutit sa-mi crape usor buza de jos, un firisor de sânge se lasa printre tepii negri si albi ai barbii. Îi dau sa muste din hamburgher. Hapaie, înghite pe nemestecate, îi place. Îsi trage sufletul si se uita lung la mine, cu ochii larg deschisi.
Ma mai loveste o data peste tâmpla, cu bratul rotit teapan din umar, fara putere. Tatiu. Adoarme fulgerator, ca într-un lesin. Are parul umed, de culoarea desertului.
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home