Singuratatea este un mester din Bucuresti
Din cartierul unde ne locuim unii pe altii
Cand vrem sa plangem mergem la el in atelier si plangem
Si mesterul ne ofera vin si tutun
Ne spune plangeti linistiti radeti cu lacrimi faceti ce vreti voi
Pe mine nu ma deranjati eu am de reparat un pantof
Un simplu pantof singurul cu care ma incalt
Si noi ne descaltam in liniste
Si plangem in pantofi vreun sfert de ora
Apoi ne incaltam si lacrimile ne ajung la glezne
Si mesterul isi incalta pantoful acela
Si ne conduce pana mai incolo.

Iulian Tanase - Vol. Sora exacta