Maine

Te trezesti….10:13
iar ai ratat orele de mic dejun de la cantina….
Mergi la baie, te speli pe dinti, si refuzi sa crezi ca ceea ce vezi in oglinda, cu parul ravasit, cu mintea ravasita, esti tu.

Te plimbi pana la bilbioteca, ploua marunt, si iti vine sa urli insa ti-e frica sa nu fie unul din visele acelea in care incerci sa ulri dar nu poti deschide gura, si totul devine si mai dureros. Ochelarii se umplu de picaturi mici de apa… si nimic nu te indeamna sa vrei sa-i stergi ca sa vezi…

Pasarele ciripesc si te intrebi ce dracu o fi atata de important ca nu mai termina…

Iti amintesti ca cineva ti-a spus “cel mai mare dusman al tau esti tu insuti..” In primul rand il corectezi in gand “tu insati…” si incerci sa nu te gandesti la faptul ca are dreptate.
“Pai de tine oricum nu poti scapa, mai bine ati face pace”…. iti spui incet, dar aproape concomitent “Pace?! Ai innebunit?!?… e imposibil.”

E amuzant cum dai vina pe tot ceea ce iti este extern, ca sa iti iei gandul de la propria vina. Incerci sa scapi de probleme creandu-ti astfel altele lafel de mari. De fapt, nu e amuzant. E trist, dar e genul de trist care trezeste un zambet intelegator. Pana la urma ajungi sa te miri de tine ca nu esti dependenta de nimic… nici de alcool nici de tigari… doar de gandul ca poti sa le vizitezi oricand ai chef.

Stii ca atunci cand se inchide biblioteca te vor da afara fara nici un regret. De ce ar regreta? In fine, oricum au atitudinea ca prea multi prosti le polueaza filele albe ale cartilor cu ochii lor. Dreptul iluzoriu la cunoastere….

Ajungi in camera. Ia uite! 20:34… ai ratat si cina… ei, mare lucru… ia o guma Wirgley’s Spearmint din geanta si gandeste-te la altceva… la altcineva cu cine sa faci pace, cu tine oricum nu se poate…