Sa iau trenul si sa privesc pe geam dintr-un compartiment gol.... sa merg, sa merg, sa merg... sa nu vad nici un om tot drumul. Sa ma dau jos intr-o gara parasita, uitata, la malul marii... sa ma asez pe stanci
si sa dorm.
Asta e singuratatea.

>Alex nu e de acord. Atunci ii ofer o alternativa:

"Singuratatea-i o masina de spalat
Patratelele sfioase ale interfonului
Cerul acesta ca smaltul pe oale.
E mijlocul cambrat al tacerii
pe care dintotdeauna o port
ca dupa slujba clopotele
intr-un orasel de munte."

Ioana Nicolae - Nordul